Opinie: Consumul invizibil al AI-ului. Câtă apă și energie înghit centrele de date?

Centrele de date care susțin dezvoltarea inteligenței artificiale consumă cantități importante de apă și energie electrică. Pe măsură ce modelele AI devin mai complexe și cererea pentru servicii de calcul crește, impactul infrastructurii digitale asupra resurselor naturale devine un subiect tot mai important la nivel global.

Potrivit unei estimări a Rystad Energy, citată de publicația TechXplore, consumul direct de apă pentru răcirea centrelor de date ar putea crește de la aproximativ 222 de miliarde de litri în 2025 la 644 de miliarde de litri în 2030, în scenariul analizat. Această evoluție ar reprezenta o creștere de aproape trei ori în cinci ani.

Amprenta hidrică a centrelor de date include două componente principale: consumul direct de apă pentru răcire și consumul indirect asociat producerii energiei electrice necesare funcționării echipamentelor.

Consumul direct: sistemele de răcire.

Spre deosebire de multe infrastructuri tradiționale de găzduire web, serverele dedicate inteligenței artificiale pot concentra o putere de calcul foarte mare într-un spațiu redus. Acceleratoarele grafice moderne, precum NVIDIA H100, H200 și B200, necesită cantități importante de energie electrică, în funcție de model și de configurație.

În rackurile dedicate AI, densitatea energetică poate ajunge la zeci de kilowați și, în anumite configurații, poate depăși 100 kW. Prin comparație, rackurile tradiționale pot funcționa la densități mult mai reduse, deși valorile diferă considerabil în funcție de echipamente.

Aproape toată energia electrică utilizată de servere se transformă în căldură, care trebuie evacuată pentru ca echipamentele să funcționeze în siguranță și să își mențină performanța.

Printre tehnologiile folosite pentru gestionarea acestei călduri se numără răcirea cu aer, răcirea cu lichid și sistemele de răcire evaporativă.

Cum funcționează răcirea evaporativă?

Într-un sistem de răcire evaporativă, apa preia căldura și o evacuează prin evaporare. În funcție de configurație, procesul poate implica turnuri de răcire sau alte echipamente specializate.

Evaporarea permite transferul unei cantități importante de căldură, însă presupune pierderea unei părți din apa utilizată. Aceasta trebuie compensată prin alimentarea sistemului cu apă suplimentară.

Sursa și calitatea apei sunt la fel de importante ca volumul consumat. Unele instalații folosesc apă potabilă provenită din rețelele publice sau din surse subterane. Altele pot utiliza apă recuperată din procese de tratare a apelor uzate, dacă aceasta îndeplinește cerințele tehnice ale sistemului.

Apa trebuie tratată corespunzător pentru a limita coroziunea, depunerile minerale și dezvoltarea microorganismelor. Prin urmare, nu toate sursele de apă sunt potrivite pentru orice instalație, iar tehnologia aleasă influențează atât consumul, cât și presiunea exercitată asupra resurselor locale.

Utilizarea apei potabile în regiuni care se confruntă deja cu deficit hidric poate genera conflicte de priorități între infrastructura industrială și nevoile comunităților.

Potrivit Agenției Internaționale a Energiei (IEA), amprenta hidrică a centrelor de date variază în funcție de tehnologia de răcire, condițiile climatice și sursa de electricitate. În analiza sa privind centrele de date din SUA, agenția estimează că o facilitate de 100 MW poate avea un consum total de aproximativ două milioane de litri de apă pe zi, incluzând consumul direct și indirect.

Sursa: IEA — Energy and AI

Consumul indirect: amprenta energetică.

Centrele de date trebuie să funcționeze permanent pentru a susține numeroase servicii digitale, inclusiv aplicații de inteligență artificială. Acest lucru presupune un consum ridicat de energie electrică.

Producerea electricității poate necesita, la rândul său, apă. În centralele termoelectrice și nucleare, aceasta poate fi utilizată pentru răcire și condensare. Impactul hidric diferă însă în funcție de tehnologia de producere a energiei, de sistemul de răcire și de sursa energetică.

În consecință, consumul indirect de apă al unui centru de date depinde de locul în care acesta funcționează și de modul în care este produsă electricitatea pe care o utilizează.

Acest aspect este important deoarece două centre de date cu un consum electric similar pot avea amprente hidrice foarte diferite.

Câtă energie consumă centrele de date?

La nivel global, centrele de date au consumat aproximativ 485 TWh de energie electrică în 2025, potrivit estimărilor bazate pe datele IEA. Această cantitate reprezintă aproximativ 1,5% din consumul mondial de electricitate.

Din acest total, aproximativ 155 TWh au fost atribuiți centrelor de date orientate spre AI, în timp ce restul de aproximativ 330 TWh a fost asociat centrelor care susțin alte servicii digitale. Cu alte cuvinte, AI ar fi reprezentat aproximativ o treime din consumul energetic al centrelor de date în 2025. Aceste valori sunt estimări, iar delimitarea consumului AI depinde de metodologia utilizată.

Pentru a înțelege dimensiunea acestor cifre, un terawatt-oră (TWh) reprezintă un miliard de kilowați-oră (kWh). Prin urmare, 155 TWh înseamnă 155 de miliarde de kWh de electricitate într-un singur an. Această energie este necesară pentru activități precum antrenarea modelelor AI, generarea răspunsurilor la solicitările utilizatorilor și rularea altor aplicații bazate pe inteligență artificială.

Consumul nu provine doar din cipurile care execută operațiile de calcul. Centrele de date au nevoie și de echipamente de rețea, sisteme de stocare, infrastructură de alimentare și instalații de răcire. Toate acestea contribuie la consumul total de electricitate.

Tendința este de creștere. În scenariul de bază publicat de IEA în 2025, consumul global de electricitate al centrelor de date era estimat să ajungă la aproximativ 945 TWh în 2030, mai mult decât dublul nivelului din 2024. Creșterea este alimentată în principal de extinderea calculului accelerat, utilizat în mare parte pentru sarcini AI, dar și de cererea tot mai mare pentru servicii cloud și alte servicii digitale.

Aceste valori trebuie interpretate cu atenție: consumul total al centrelor de date nu este echivalent cu cel al inteligenței artificiale, iar estimările pentru anii viitori reprezintă proiecții, nu rezultate garantate. Eficiența echipamentelor, dezvoltarea modelelor AI și ritmul construirii de noi centre de date pot influența evoluția reală a consumului.

Surse: Our World in Data — How much energy do data centers and artificial intelligence use? și International Energy Agency — Energy and AI.

Ce soluții există pentru reducerea consumului?

Impactul asupra resurselor nu depinde doar de volumul de calcul, ci și de modul în care este proiectată și operată infrastructura.

Printre soluțiile care pot contribui la reducerea consumului de apă se numără:

• utilizarea unor sisteme de răcire mai eficiente;
• folosirea apei recuperate, acolo unde condițiile tehnice permit;
• adaptarea sistemelor de răcire la clima locală;
• amplasarea centrelor de date ținând cont de disponibilitatea resurselor de apă;
• optimizarea consumului energetic al echipamentelor;
• publicarea unor date transparente privind consumul de apă și electricitate.

Nicio soluție nu elimină automat impactul asupra mediului. Eficiența depinde de condițiile locale, de tehnologia aleasă și de sursele de apă și energie disponibile.

Concluzie

AI nu funcționează doar în mediul virtual. În spatele modelelor și aplicațiilor există centre de date, acceleratoare de calcul, sisteme de răcire și infrastructuri energetice care consumă resurse fizice.

Pe lângă consumul uriaș de apă și energie electrică, expansiunea accelerată a infrastructurii dedicate inteligenței artificiale ridică semne de întrebare serioase privind protejarea mediului. În cursa pentru supremația tehnologică, construirea unor centre de date tot mai mari poate pune presiune asupra ecosistemelor, habitatelor naturale și comunităților din apropierea acestor facilități.

Defrișarea terenurilor pentru noi construcții, fragmentarea habitatelor, consumul resurselor de apă și modificarea peisajului reprezintă riscuri care trebuie evaluate înainte de aprobarea proiectelor. La acestea se adaugă zgomotul produs de echipamentele de răcire, poluarea asociată producerii energiei electrice și impactul generat de fabricarea, transportul și înlocuirea periodică a echipamentelor informatice.

În același timp, marile companii tehnologice promovează centrele de date drept investiții strategice, capabile să genereze locuri de muncă, să atragă capital și să stimuleze dezvoltarea economică. Aceste beneficii pot fi reale, însă trebuie analizate în raport cu întregul cost social și de mediu. În dezbaterea publică, imaginea pozitivă a unor asemenea proiecte poate fi consolidată prin campanii de comunicare, susținerea unor personalități publice și mesaje despre progresul tehnologic. Tocmai de aceea, promisiunile companiilor trebuie evaluate pe baza unor date verificabile, nu doar a discursurilor de promovare.

O investiție nu poate fi considerată automat benefică pentru o comunitate doar pentru că implică tehnologie avansată și capital semnificativ. Este necesar să știm câte locuri de muncă permanente creează, câtă apă consumă, de unde provine energia electrică, ce emisii sunt asociate funcționării sale și cine suportă costurile modernizării infrastructurii locale.

Putem trăi fără un anumit chatbot sau fără o parte dintre serviciile digitale care ne înconjoară. Nu putem trăi însă fără apă curată, aer respirabil și ecosisteme funcționale. Acestea nu sunt obstacole în calea progresului, ci condițiile fundamentale care fac posibilă viața și orice dezvoltare economică pe termen lung.