Mai contează CV-ul în era inteligenței artificiale

Proliferarea conținutului generat superficial de inteligența artificială a transformat procesul de recrutare într-un sistem tot mai ineficient, atât pentru candidați, cât și pentru angajatori.

Instrumentele bazate pe modele lingvistice mari (LLM), alături de agenții AI, permit oricui să genereze într-un timp foarte scurt zeci sau chiar sute de CV-uri generice, scrisori de intenție pline de cuvinte-cheie și declarații impecabil formulate, dar lipsite de substanță. În unele cazuri, acestea conțin inclusiv informații inventate sau competențe pe care candidații nu le dețin.

Rezultatul? Recrutorii sunt copleșiți de aplicații repetitive și ajung să se bazeze tot mai mult pe sisteme automate de triere, precum ATS-urile, care încearcă să identifice profilurile potrivite prin filtrarea documentelor și a cuvintelor-cheie.

Astfel, procesul de recrutare riscă să devină un joc al optimizării pentru algoritmi. Nu mai contează neapărat cine are cele mai bune competențe, ci cine știe să formuleze promptul potrivit pentru a obține un CV care să treacă de filtrele automate.

În același timp, companiile folosesc tot mai frecvent inteligența artificială pentru a genera anunțuri de angajare vagi, încărcate cu cerințe generice și liste interminabile de responsabilități. Candidatul este încurajat să își personalizeze aplicația pentru un post care, uneori, nici măcar nu este definit clar.

Am ajuns într-un paradox: candidații folosesc AI pentru a genera mai multe aplicații, iar companiile folosesc AI pentru a filtra volumul tot mai mare de aplicații. Ambele părți automatizează procesul, dar eficiența reală nu crește. Dimpotrivă, riscul este să obținem mai mult conținut, mai puțină autenticitate și o capacitate tot mai redusă de a identifica valoarea reală a unui candidat.

Am discutat recent cu un recrutor care a recunoscut că a ajuns, la propriu, imun la acest fenomen. După ce a analizat atât de multe CV-uri construite după aceleași tipare, îi este din ce în ce mai greu să distingă o aplicație autentică de una generată automat. Dacă până și oamenii care lucrează zilnic în recrutare încep să nu mai știe cum să gestioneze situația, atunci problema depășește simpla utilizare a unui instrument tehnologic.

Mai contează cu adevărat CV-ul în ziua de azi?

Probabil că da, dar rolul său se schimbă. Un CV ar trebui să fie o prezentare concisă și verificabilă a experienței, a competențelor și a rezultatelor profesionale, nu un document conceput pentru a satisface algoritmi. Totuși, într-o piață în care volumul aplicațiilor crește, iar instrumentele automate devin tot mai prezente, există riscul ca tocmai candidații care își prezintă experiența onest — fără artificii și exagerări — să fie dezavantajați.

Ce urmează?

Este posibil ca angajatorii să acorde mai multă importanță interviurilor tehnice, probelor practice, portofoliilor verificabile și discuțiilor despre proiecte reale. În loc să evalueze exclusiv un document bine redactat, vor trebui să verifice dacă persoana din fața lor poate demonstra ceea ce susține în CV. De asemenea, procesele de recrutare ar putea deveni mai scurte și mai bine structurate, cu cerințe clare și evaluări relevante pentru postul respectiv.

Nu în ultimul rând, ar trebui să încetăm să confundăm volumul cu valoarea. Faptul că cineva poate genera o sută de aplicații într-o oră nu înseamnă că este un candidat mai bun decât o persoană care trimite cinci aplicații atent alese și susținute de experiență reală.

În fond, problema nu este că inteligența artificială poate ajuta la redactarea unui CV. Problema apare atunci când instrumentul devine un substitut pentru experiență, competență și gândire critică, iar sistemul de recrutare ajunge să recompenseze aparența în detrimentul substanței.

Și, apropo, poate ar trebui să încetăm și cu un alt obicei devenit tot mai vizibil în textele generate cu AI: folosirea a două cratime în locul unei linii de pauză autentice (em dash — —). Este un detaliu minor, dar simbolic pentru o problemă mai amplă: textele ajung să arate corect la prima vedere, fără ca autorul să acorde atenție detaliilor sau regulilor pe care le reproduce.

Poate că următoarea etapă a recrutării nu va fi despre cine folosește mai bine inteligența artificială, ci despre cum putem reveni la evaluarea competențelor reale, a experienței verificabile și a oamenilor din spatele documentelor.